Întrebarea de după

Există anumiți oameni mai seniori așa care asistă la tot felul de evenimente publice, conferințe, lansări și proiecții de film, doar ca să aibă ocazia să pună întrebarea de după. Îi recunoști pentru că tot timpul evenimentului stau cu capul pe spate, ochii închiși și un firicel de salivă prelingându-se în colțul gurii. Aplauzele finale îi trezesc din letargie și le amintesc adevăratul motiv pentru care au asistat până atunci pasivi la tot evenimentul.

Nu contează despre ce s-a vorbit, când prezentatorul dă startul întrebărilor din public oamenii ăștia se activează, își pun costumele de supereroi ai societății și salvează umanitatea cu superputerea lor de a pune întrebări pline de esență.

Deci e inevitabil ca după ce ai asistat la proiecția unui documentar despre Berlusconi, să nu se trezească unul dintre zombii ăștia și să-i sară la gât regizorului: „În primul rând, țin să vă felicit, foarte frumos filmul, dar nu ați spus nimic despre decăderea morală a tineretului!”

După un schimb halucinant de replici între regizor și seniorul mâhnit, cam ca un meci de tenis demonstrativ între Benny Hill și Ilie Năstase, omul își acceptă cu jumătate de gură lipsa de relevanță a întrebării și tranșează brusc lucrurile, admițând că treaba e cam nasoală și că nici măcar el nu știe exact: „Bun, dar ce ne facem? Ce e de făcut?”

Pentru că mie momentul ăsta al dialogului cu publicul îmi place cel mai mult, aș vrea să ajut și eu, așa cum pot. Principala problemă mi se pare gama redusă de întrebări pe care seniorul îngrijorat le are la dispoziție, rareori iese din cele două-trei teme și variații pe aceleași teme. Iată deci întrebările ajutătoare pe care le cedez spre folosire, și care cred că ar dinamiza orice dialog.

Bun, deci te-ai trezit la sfârșitul conferinței și imediat ce termini de căscat ridici mâna pentru că ai o întrebare de pus, doar că nu știi exact ce să fie, la o adică ar putea fi orice. Uite cinci variante care ți se potrivesc indiferent de context:

5. „Ce facem cu câinii comunitari?”

E o întrebare grea, care ar trebui să îi pună pe gânduri chiar și pe cei mai reputați filosofi. Dacă totuși ești la o conferință despre generațiile poetice din România ultimilor 20 de ani, ai putea să introduci întrebarea asta mai subtil, să o legi cumva de subiectul conferinței, ca să nu pară prea din topor: „Bună ziua, în drum spre această minunată conferință, pentru care țin să vă felicit pe toți, că sunteți tineri, deștepți și frumoși, am fost mușcat de un câine comunitar. Ce facem domnule cu câinii comunitari?”

4. „Nu vă supărați, puteți să vorbiți mai tare?”

Deci s-a terminat conferința și host-ul ia microfonul ca să dea startul întrebărilor din public. Asigură-te că tu vei fi cel care sparge gheața, într-un mod elegant, fără să superi pe nimeni, întrebându-l pe invitat dacă poate să vorbească mai tare. Știu, nu e cine știe ce întrebare, dar partea frumoasă la varianta asta e că poți să o folosești de mai multe ori, practic o dată la cinci minute.

3. „Sunt de acord cu tot ce ați zis, dar nu v-ați luat de Băsescu”

Politica (și fotbalul) ne unește pe toți. Oricât de tineri și poeți ar fi invitații, o părere proastă despre Chiorul ăla care ne-a vândut flota și ne-a amăgit c-o să trăim bine ar putea să articuleze oricine. Să fim serioși, s-au dus vremurile când dacă spuneai două vorbe despre unul sau altul erai fie băsist fie uselist. Deci dați-i înainte cu tupeu.

2. „Pe vremea comuniștilor”

Aici poți să bagi orice comparație cu epoca de aur. Indiferent despre ce-ar fi fost vorba în timpul evenimentului, la un moment dat poți s-o aduci, din condei, spre comunism. Nici nu trebuie să fii prea specific, e de ajuns un „Da, domnilor, dar pe vremea comuniștilor nu era așa”, deci ideea e să îi aduci pe ei în zona asta, unde tu ești stăpân pentru că și-acum îți amintești cu lux de amănunte discuțiile de la coadă. Ceea ce faci tu acum este, din punct de vedere calitativ, exact asta: aduci dialogul spre o discuție „la coadă”. Timpul să treacă!

1. „Nu vă supărați, unde e baia?”

Cu asta poți să-ți faci ieșirea în glorie :)

Cam astea au fost sugestiile mele, sper să țineți cont de ele. Ne auzim, și dacă nu v-a plăcut ce-am zis, o să vă placă varianta Oanei pe aceeași temă, de pe Lapunkt, disponibilă AICI.